Desi nu este construit peste temelii antice, dupa cum se presupunea la
inceputul secolului al XX-lea, Palatul se inalta, in parte, peste
ruinele curtilor domnesti medievale, mentionate documentar in 1434. Au
fost folosite, partial, si temeliile vechiului palat (neoclasic) din
vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refacut de
Mihail
Sturza (1841-1843) si demantelat in 1904. De la aceasta constructie a
mostenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzatoare zilelor
anului.Edificiul, ridicat intre 1906-1925 si inaugurat în 1926 de catre Ferdinand de Hohenzollern, al doilea rege al Romaniei moderne, este creatia cea mai insemnata a arhitectului roman I.D. Berindei, format la scoala pariziana si a fost.
Din punct de vedere decorativ, in holul central se remarca un mozaic
figurativ in care sunt dispuse concentric diverse reprezentari de
bestiarum gotic: acvila bicefala, dragonul, grifonul, leul. Deasupra
holului se gaseste un luminator in care, initial, a fost amenajata o
sera.
In ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de
piatra au fost inlocuite cu materiale usoare si mult mai putin
costisitoare. In plus, la decorarea unor sali, s-a folosit in premiera
un material brevetat de Henri Coanda, denumit bois-ciment si care imita
lemnul de stejar. Remarcabile sunt si elementele de feronerie
decorativa, care se pot admira, de exemplu, la usile de la Sala
Voievozilor. Cladirea a fost, de asemenea, dotata cu facilitati
ultramoderne pentru epoca respectiva, cum ar fi iluminatul electric,
incalzitul (pneumatic), ventilatiile, termostatele, aspiratoarele, care
porneau toate de la subsol, unde se afla centrala masinilor. De
asemenea, tinand cont de cele 14 incendii care au afectat cladirile
anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnaria podului cu un
produs intitulat orniton, pentru acoperis utilizand un material special,
denumit eternita.
Cladirea, inaugurata pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat
Administrativ si de Justitie pana in 1955 cand a fost destinat gazduirii
unora din cele mai de seama institutii culturale ale orasului Iasi,
reunite astazi sub denumirea de Complexul National Muzeal “Moldova”
Iasi.
La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu trei cadrane din
turnul cladirii. Avand diametrul de 3.25 m, acestea erau decorate cu
mici vitralii, reprezentand cele 12 zodii. Cate doi plaiesi in costume
nationale, zugraviti pe zidul turnului, stau de straja incadrand
ceasornicul, dupa modelul ostenilor pictati la castelul Peles. Atat
vitraliile cat si crenelurile in forma de cruce ale turnului erau
luminate electric in cursul noptii.
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replica
moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8
clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora
Unirii", amintind acum nu doar "Unirea cea mica" din 1859, ci si pe cea
mare din 1918. Melodia este inregistrata pe un tambur cu 69 stifturi.
Situat la parterul Palatului Culturii, in aripa vestica, MUZEUL DE
ISTORIE A MOLDOVEI este continuatorul Muzeului de Antichitati infiintat
de Orest Tafrali in 1916, si prin cele patru sectii ale sale -
preistorie si istorie veche, istorie medievala, istorie moderna si
istorie contemporana - prezinta principalele aspecte ale dezvoltarii
comunitatilor umane care au trait in spatiul est-carpatic din paleolitic
pana la cel de-al doilea razboi mondial.
Tot la parterul Palatului, dar in aripa estica, se gaseste si MUZEUL
STIINTEI SI TEHNICII "STEFAN PROCOPIU", denumit astfel drept omagiu
marelui savant iesean. Muzeul, al carui prim nucleu s-a constituit inca
din 1955, include acum sectiile: energetica, inregistrarea si redarea
sunetului, telecomunicatii, mineralogie -cristalografie. Progresele
rapide ale tehnologiei informationale au determinat formarea unei
colectii de computere, ce urmeaza a se constitui intr-o noua sectie.
La etaj, se gasesc galeriile de arta europeana si romaneasca ale
MUZEULUI DE ARTA. Acesta este continuatorul celei mai vechi pinacoteci
din tara, ce a fiintat pe langa prima universitate moderna romaneasca
din 1860, cu un inventar ce includea donatii ale lui Gheorghe Asachi,
Scarlat Varnav, Costache Dasiade, A. Donici, V.A. Urechia, substantial
imbogatit de colectia lui Costache Negri devenita proprietate a
muzeului, gratie unui gest similar, din 1874.
