arhitecturii în stil gotic.
Chartres este un "loc predestinat" încã din epoca gallo-romanã. Numele catedralei derivã de la tribul care ocupa regiunea înainte de cucerirea romanã, la tribu des Carnutes. Locul unde este construitã catedrala a fost una dintre principalele metropole druidice, dupã spusele lui César.
" C'est dans le pays des Carnutes, dans une contrée qu'on regarde comme le
centre de la Gaule, qu'à des époques déterminées, tous les druides se
réunissaient en un lieu consacré"Cceremoniile se desfãsurau în
jurul unui
put (de 33 metri adâncime, cu gura de
intrare rotundã si fundul un pãtrat, ale cãrui colturi indicã cele patru
puncte
cardinale) care a fost descoperit sub osuarul catedralei. In put a fost
aruncatã
o fecioarã martirã, care a devenit sfânta Modesta. In aceeasi criptã
(care
este cea mai vastã din Franta, ea având o lungime de 220 metri) am
putut vedea o minunatã statuie - Notre Dame-sous-Terre, în care
apostolii
vedeau o prefigurare a Fecioarei Maria (La Vierge Noire). Statuia o
reprezintã
pe Fecioara cu pruncul. Ciudat este cã ea tine ochii închisi. Relicvarul
din criptã
contine o parte din voalul Fecioarei (la Sainte
Chemise), dãruit locului de cult de cãtre Charles le Chauve în 876. Din
voal, care mãsura la origine 5,35 metri lungime si 0,46 metri lãtime, nu
s-au pãstrat decât trei bucãti, voalul fiind
profanat si distrus în mare parte în timpul Revolutiei franceze. Aceste
fragmente din voalul Fecioarei au fost restituite în secolul trecut.
Analizele recente
realizate de experti au atestat autencitatea tesutului, care dateazã din
secolul
1 al erei noastre.
Edificiul este o întreagă enigma, fiind
construit conform numărului aurului, o proporţie magică pentru studiul
echilibrului şi armoniei. Găsim aici fel de fel de figuri geometrice
care provin de la piramida lui Keops, de la templul lui Solomon şi de la
multe alte monumente din Antichitatea greacă. Toate aceste comori
arhitecturale sunt legate prin aceleaşi reguli sacre şi aceleaşi legi
ale perfecţiunii.
Unul dintre
aspectele interesante şi demne de consemnat este faptul că suprafaţa
monumentului este egală, foarte exact, cu o sutime din baza Marii
Piramide, iar catedrala din Chartres nu este altceva decât o sinteză
între piramida lui Keops şi cercul de pietre de la Stonehenge, din
Anglia. O altă bizarerie se afla în spatele turnului din stânga care are
exact 365 de picioare, care corespunde cu numărul zilelor dintr-un an,
iar cel din dreapta doar 28 de picioare, reprezentant cele 12 luni ale
anului, având câte 28 de zile fiecare.
La
solstiţiul din iunie, soarele luminează întotdeauna o piatră albă,
prevăzută cu o scoabă din metal, situată în mijlocul corului. Pe această
piesă din metal cade o dată pe an raza soarelui şi nu oricare ci cea
din amiaza zilei de 21 iunie. Această operă este admirată în fiecare an
de mii de vizitatori curioşi.
În urma unor cercetări s-a descoperit că
dimensiunile catedralei derivă dintr-o unitate de măsură mai veche,
evaluată la 0,73 metri. Această unitate de măsură reprezintă a suta mia
parte din gradul paralelei care trece prin Chartres. Un alt fapt bizar
este pânza de apă freatică care se găseşte sub catedrala la 37 metri
adâncime. După cum era de aşteptat, bolta construcţiei are tot 37 metri
înălţime. Oare s-a dorit crearea unei rezonante între distanţe sau între
apă din subsol şi întreg edificiul?
