Cu o istorie care dateaza de mai bine de 2000 de ani,
Marele Zid Chinezesc reprezinta una dintre cele mai importante atractii
din intreaga lume, datorita grandorii sale arhitecturale si a
semnifivatiei istorice. Initial, a fost construit ca segmente de zid
independente pentru diferite state, care doreau astfel sa se apere de
invazia triburilor migratoare care veneau dinspre stepele nordice. Cel
care a reusit sa construiasca si alte ziduri intre acestea mai vechi si
sa le uneasca pe toate, formand astfel “Marele Zid Chinezesc” a fost
primul imparat al dinastiei Qin, Qin Shi Huang. Primele sectiuni ale
zidului au fost construite mai mult in vai in timp ce urmatoarele au
fost construite mai mult pe crestele muntilor. De atunci zidul a fost
mereu recladit, atingand in timpul dinastiei Ming lungimea maxima. Chinezii l-au numit "Lungul zid al celor 10.000 de li"(un li = 0,5 km)
şi l-au considerat parte din tradiţia lor în ultimele două milenii.
Primele fortificaţii au fost ridicate în secolele XI-III î.e.n., unele
timpurii, în anii conflictelor dintre micile state din centrul Chinei,
altele târzii, pentru a stopa intervenţia ofensivă a triburilor nomade
din nord, de dincolo de munţi, aflate permanent în căutare de surse de
hrană. Abia împăratul Qin, care a unificat regatele chinezeşti, a
înţeles pericolul atacurilor barbarilor nordici şi a ordonat conectarea
structurilor defensive existente într-un singur zid, întărindu-l. În
timpul dinastiilor succesive, zidul a fost, fragmentar, întreţinut ori
lăsat în uitare, după cum a dictat situaţia politică din vremurile
acelea. Abia în anii dinastiei Ming (1368-1644), după înfrângerea
mongolilor, au fost construiţi 5.650 km de zid defensiv, cu fortăreţe,
pasaje şi turnuri, ce l-au făcut accesibil acţiunilor armatei imperiale
şi au uşurat sarcina curierilor.Multe lucruri ar mai fi de ştiut. De exemplu, se face referire la Marele
Zid ca fiind "cel mai mare cimitir din lume", pentru că sute de mii de
oameni, soldaţi, prizonieri şi ţărani au pierit lucrând la ridicarea
lui. Mai mult, se povesteşte că trupurile victimelor erau îngropate în
pământul fortificaţiei. Dacă la început zidurile erau construite din
pământ bătătorit în cofraje din lemn (în zonele cu vegetaţie) sau din
amestec de pământ, nisip şi pietriş (în zonele deşertice), în timpul
dinastiei Ming au fost lărgite, completate cu lespezi de piatră şi
îmbrăcate în piatră ori cărămidă. Înălţimea lor medie era de 6 m, iar
cea a turnurilor de pază de 13 m. Cum partea superioară ajungea la o
lăţime de 9 m, şase cai încăpeau unul lângă altul, ca pe un bulevard. La
semnalizarea atacurilor se foloseau focurile aprinse succesiv de
soldaţii din turnuri, iar un mesaj putea fi transmis de la un capăt la
altul al zidului în 24 de ore, tot prin intermediul oamenilor care, din
fiecare turn plasat la maxim 180 m distanţă, puteau să comunice vizual
cu uşurinţă. În decursul secolelor, Marele Zid a contribuit la controlul
eficient al frontierelor şi al schimburilor de mărfuri, la încurajarea
comerţului de-a lungul vechilor rute ale caravanelor, la transportul
bunurilor şi la supravegherea intrărilor şi ieşirilor în şi din China.
Grosimea zidului este diferita in functie de zone si
poate ajunge in unele locuri pana la 8 metri, chiar 10 metri la baza.
La intevale de cateva sute de metri au fost construite turnuri de
observare, inalte de pana la 12 metri. Acestea aveau rolul de observare
si militarii care se aflau in ele transmiteau semnale in caz de atacuri.
Se estimeaza ca ar fi existat in jur de 25.000 de astfel de turnuri.
Zidul Chinezesc este cel mai lung zid de pe Terra, cu o lungime estimata recent la 8851 de km, cu mai mult de 2500 de km fata de cei 6300 km estimati initial.
Marele Zid Chinezesc a fost declarat monument istoric al Chinei in 1952 si a intrat in patrimoniul UNESCO in anul 1987.
